Iepurasul hoinarea
Printre tufele padurii,
Cautand infometat
Cate ceva de ale gurii...
Cum mergea asa, hai-hui,
Intr-o poienita noua,
Din noroc, dadu deodata
Peste un cos plin cu oua;
Vreo treizeci a numarat
Si, rapid ca o cometa,
A plecat cu ele acasa
Vrand sa-si faca o omleta...
Dar acas'... n-are tigaie...
In ce isi face de mancare???
"Hopa!!! Stai ca poate ursul
Are vreo tigaie mare".
Si cum ii sclipi ideea
In cap iepurasului,
O lua cu veselie
Spre barlogul ursului...
Dar pe drum, de plictiseala,
Incepu' cu framantari:
"Daca ursul va incepe
Sa ma ia la intrebari???
Cam ce as vrea eu sa fac
Cu tigaia lui cea noua...
Cand i-oi spune cum e treaba
O sa-mi ceara zece oua...
O sa-i dau, ce drac' sa fac?!
Mie douazeci mi-ajung,
Pentru cele zece oua
Nu ma pun acum sa plang...
Hopa!!! Dar daca ii e foame
Si nu-i ajung zece oua???
Ursul o sa-mi ceara sigur
Sa le impartim in doua!
Asta este... le impartim...
Decat sa ma cert cu el...
Mie cin'spe imi ajung
Si asa sant mititel...
Hmmm... dar daca nu vrea cin'spe
Si-o sa-mi ceara douazeci?!
Asta chiar e o idee
Care imi da fiori reci...
Dar... ii dau si douazeci,
Chiar de pare o traznaie,
Numai sa imi dea si mie
Amarata de tigaie..."
Dar deodata, un gand negru,
Cum e fundul iadului ,
Ii da fiori pe spinare
Si ii pune mintea in cui:
"Daca i-o fi foame tare
Vai si amar de pielea mea...
Animalu' o sa incerce
Toate ouale sa-mi ia!"
Tot gandind asa, aiurea,
Vorbind singur ca narodul,
Iata ajunse in poiana
Unde avea ursul barlogul;
Bate in usa cu putere,
Fiind foarte suparat;
Ursul, usa ii deschide
Privindu-l in ochi, mirat...
Iepurasul se repede
Si-i da una peste bot:
"Bai ursule... du-te dracu'
Cu tigaia ta cu tot!"
