"ANAFURA"

Popa, in biserica,
Pregatea anafura,
Dar era pe ganduri dus
Si cu mintea brambura...

Mesteca vesel o guma
Gandind ce va face maine...
Neatent la mestecat,
I-a cazut guma in paine;

Fara sa-i pese prea mult,
S-a dus, slujba sa o faca;
Ce urma sa se intample...
Nu putea prin cap sa-i treaca.

Dupa terminarea slujbei,
Lumea toata astepta
Sa primeasca painea sfanta,
Sa primeasca anafura...

Printre ultimii... tiganul
'Si-asteapta randul smerit,
Insa asa i-a fost norocul:
Tocmai guma a nimerit...

Pleaca linistit spre casa,
Mestecand intr-una guma...
Dupa vreo trei-patru ore
Simte ca il doare gura

Si pleca spre casa popii,
Vrand pe popa sa intrebe:
"Bucata aia de paine...
Ce naiba o vrea sa insemne?!?"

Si ajuns la popa in curte,
Iute ii pune intrebarea...
Popa incepe a-i da raspunsul, 
Sa nu-i creasca asteptarea:

"Fiule... vinul baut
E sangele lui Cristos,
Insa painea... este corpul...
...Obicei religios..."

"Parinte..." spuse tiganul
Cu guma in coltul gurii...
"Eu cred ca am nimerit...
Zgarciu' al gros din... capul pulii..."